e amuzant, chiar amuzant :)) că mi-am adus aminte "parcă mi-am făcut odată un blog..." şi am intrat acum, după aproape un an :)

ideea era alta: să scriu ca să recitesc când uit: trebuie să fiu nesimţită!!! trebuie să nu-mi pese, să nu mai pun la suflet totul, de fapt aproape nimic pentru că nu merită....
Cândva îmi spuneam: dacă mi-e frică de refuz înseamnă că nu trebuie să ajung la el, să fiu pusă în situaţia de a fi refuzată; acum consider că este greşit raţionamentul...Trebuie să nu-mi pese! Sunt prea sensibilă pentru ce se întâmplă în jurul meu.

Sunt prea multe lucruri frumoase pentru a spune NU. Spune da, şi POATE nu vei avea de regretat ce ai ales să faci; ori este bine ştiut că a regreta că nu ai făcut ceva e cel mai rău lucru...

Şi altceva ce să mai spun pentru "posteritatea" ce voi deveni... Că oamenii sunt întotdeauna răi, mincinoşi, suferă de spleen, sunt meschini, da' mie nu mai trebuie să-mi pese, trebuie să zâmbesc şi să zic ca ei şi să fac ca mine. Aşa e cel mai sănătos. "Implicare artificială, sănătate pentru sufleţel". Suferinţa există întotdeauna pentru că nu pot să nu simt, dar nu trebuie să existe sentimentul de regret. Dacă tot la prăpastie se ajunge, mai bine merg pe drumul cel mai frumos, decât pe cel cu arbuşti, care maschează prăpastia la început!

Concluzia: Nu mai refuza, profită de ocazie, că nu ştii de unde sare iepurele!

ps: "Be the change you want to see in the world" (Mahatma Ghandi) - mă înnebuneşte....
notă artistică: Lady Antebellum - descoperire nouă & domnu' Dino Buzzati are nişte povestiri tare frumoase :)