marți, 18 mai 2010

mostră din Antichitate...

Luni 24 octombrie 2005


Pagină de jurnal


O zi tristă în natură, dar şi pentru mine. Frunzele cădeau asemenea speranţelor mele. Cu prietenele mă înţelegeam bine, însă toată clasa era cuprinsă de...vis. Ne-au fost prezentate notele la testele de la Limba Română, iar rezultatele au fost groaznice. Eu am luat şapte şi mai aveam nouă, Roxa 7, însă mai avea 10, Andreea 9 şi avea un 10 ş.a. Începusem anul şcolar foarte prost (8-mate; 9 şi 7-rom; 10-geografie). Mă simţeam groaznic mai ales că trebuia să le spun părinţilor despre nota mea "frumoasă". A fost o zi ce se anunţa mişto, însă nu a fost să fie. Nota la chimie m-a bucurat puţin, însă nu îndeajuns. Pentru ce mă aşteptam, 9,25 era bun. Nu eram pregătită să iau doar note de 7,8 şi 9, voiam cu tot dinadinsul să iau 10 la biologie, fizică şi altele.
Doamna dirigintă ne pregătisedintr-a 6-a pentru astfel de note, însă nu şi pe părinţi. Unii colegi erau complet debusolaţi, iar alţii spuneau că va fi timp şi pentru note mai bune. Nu ştiam ce să zic, dar eram absolut sigură că această notă îmi va scădea media la română, apoi pe cea generală...
Natura îşi pregătea plantele pentru somnul de iarnă. Pentru mine era un coşmar, şi cred că pentru întreaga clasă. Reproşuri peste reproşuri, mulţumiri şi nemulţumiri, teme şi lecţii, aceasta era viaţa unui şcolar obişnuit din mileniul 3, secolul 21, anul 2005.
Vroiam demult să încep acest jurnal însă nu am găsit timpul şi inspiraţia necesară. Acum însă scriu ceea ce gândesc şi cred că trebuie să fac ce trebuie la momentul potrivit. Scriu pentru că simt nevoia să vorbesc cu cineva care nu trebuie să mă aprobe, să mă mustre etc.
Nu mai am timp să scriu pentru că trebuie să-mi fac lecţiile şi ... să dau "cuiva ceva" (părinţilor vestea)

p.s.: Pe timp de război cu conştiinţa...

miercuri, 12 mai 2010

incipit...

Mintea omului compară. Non-stop. Orice, oricum, din diferite motive. Ar fi interesant să poţi avea lângă tine propria persoană „de acum 5 ani” şi cea „de peste 7”. Sună ciudat, dar mie una mi se pare un lucru deosebit.
Întrucât nu ştiam cum să încep „arhiva virtuală de gânduri”, am aşteptat până mi-a venit o idee acceptabilă : să pun alături prima pagină, una intermediară şi ceva recent. Şi sper că n-o să mai dureze mult până am să pun şi în practică...

Ps: va trebui să treacă o vreme până mă obişnuiesc să nu caut repede un petic de hârtie ca să mâzgâlesc urmele lăsate de neuroni la mansardă, ci să pun lăbuţele pe tastatură ;))